Despre semantica juridică și politică, sau cum s-a născut Deșteptul Pământului în Biroul Permanent!

Ieri, în cadrul Biroului Permanent al Senatului României, am asistat la un moment care merită nu doar consemnat, ci și analizat pentru posteritate, pentru studenții la Drept și pentru cei care mai cred că între cuvinte există nu doar litere, ci și sens.
Trebuie făcută, însă, o distincție fundamentală pe care orice jurist de bună credință ar trebui s-o cunoască, între sens și semnificație.
A cere demisia cuiva, chiar și interimar fiind, are un sens procedural legitim și o semnificație politică necesară într-un stat democratic.
 
Distinsul coleg senator Daniel Fenechiu, reputat jurist de meserie și „Deșteptul Pământului”, a susținut, cu o încrâncenare demnă de o cauză mai bună, că moțiunea simplă pe care am inițiat-o împotriva ministrului Sănătății, domnul Alexandru Rafila, nu poate fi dezbătută pe motiv că… ministrul este deja „demis”.
 
De ce?
Pentru că, odată cu demisia Prim-ministrului, întregul Guvern este, citez, „demis”.
Așa scrie la Constituție, nu-i așa?
 
Doar că, vai!, la Constituție mai scrie ceva, că:

 
Aici începe lecția de semantică pe care, din păcate, domnul senator Fenechiu n-a primit-o la timpul potrivit, semn că poate ar fi fost util un profesor de limba română mai atent la nuanțe.
Diferența între a fi demis și a avea atribuții limitate ca interimar nu e doar o figură de stil, ci o realitate juridico-instituțională.
Și, mai ales, diferența între a cere demisia și a demite e una fundamentală într-o democrație parlamentară.
 
Pentru lămurirea domnului senator și a celor care au aderat la această confuzie gravă:
Moțiunea simplă este un instrument constituțional și regulamentar prin care Parlamentul își exprimă dezaprobarea față de activitatea unui ministru și îi poate solicita demisia.
Nu demite pe nimeni.
Moțiunea de cenzură este singurul instrument care demite Guvernul în ansamblu.
Nu era cazul aici.
Mai mult decât atât, faptul că ministrul interimar continuă să exercite atribuții (limitate, ce-i drept) nu-l face scutit de răspundere politică.
Din contră.

A sugera că asupra unui ministru interimar nu se poate exercita un vot de blam prin moțiune simplă înseamnă nu doar o încălcare a regulamentului și a Constituției, ci și un atentat la echilibrul instituțional.

Mai pe scurt, justiția și dreptul se fac nu doar în litera legii, ci și în spiritul ei.
Iar spiritul moțiunii simple este să exprime voința politică a Parlamentului asupra unui membru al Guvernului, interimar sau nu.
 
Îl invit pe domnul senator Fenechiu, cu toată deferența, să mai răsfoiască nu doar Constituția, ci și gramatica limbii române și dicționarul de neologisme juridice.
 
Nu de alta, dar semantica nu e moft, ci fundament al dreptului.
 
Și, dacă tot vrea să fie „Deșteptul Pământului”, măcar să nu comită confuzii de școală primară în fața colegilor din Parlament.
 
Dragi colegi senatori, în democrație nu se suspendă controlul parlamentar pe motiv de orgolii personale și lecturi grăbite.