Site-ul Senatului României folosește cookie-urile. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor conform OUG 13/24.04.2012 și REGULAMENTUL (UE) 2016/679
Buna ziua,
Solicit respingerea proiectului B425/2023 ce intra in conflict cu legea 60/2004 din 24 martie 2004 privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia animalelor de companie, semnata la Strasbourg la 23 iunie 2003 ACT EMIS DE: PARLAMENT ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 400 din 5 mai 2004 Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. Motivele propuse pentru schimbarea ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 155/2001 ce prevede obligativitatea sterilizarii cainilor apartinand rasei commune, precum si a metisilor acestora fara a se face diferenta intre cainii cu si fara stapan, sunt absolut irelevante si daunatoare oricarui efort de diminuare a animalelor fara stapan de pe intreg teritoriul Romaniei. Daca acest proiect va fi acceptat tara noastra se va intoarce cu peste 10 ani in urma, atunci cand populatia cainilor fara stapan va fi din nou de necontrolat, cainii rezultati din inmultirea necontrolata vor avea de suferit, adaposturile (déjà arhipline) nu vor face fata si se va recurge la eutanasieri ilegale in masa, iar incidente ce vor implica ranirea oamenilor/copiilor se vor inmulti.
Multumesc.
Lidia CIOBOATA
Subsemnata Haranth Cristina, solicit respingerea proiectului B425/2023 deoarece in forma depusa de initiatori modificarea este in contradictie cu normele Conventiei europene pentru protectia animalelor de companie, tradusa in dreptul intern prin Legea 60/2004 si deosebit de daunator sub aspectul sigurantei cetatenilor si bunastarii animalelor.
Eliminarea obligativitatii sterilizarii cainilor cu proprietar din legislatie va incalca principiile Conventiei si va conduce la sporirea efectivelor de caini fara stapan cu toate consecintele grave si binecunoscute asupra vietii si sanatatii oamenilor.
Daca este adoptata aceasta modificare a legii, anume, inmultirea prin nesterilizarea raselor comune, ea va conduce in final catre influentarea negativa a caracterelor genetice ale raselor pure.
Mai grav, ea va permite detinatorilor sa imperecheze doua rase pure pentru intreprinderea exeprimentelor, de exemplu cu privire la sporirea caracteristicii de agresivitate. Sub legislatia actuala astfel de exeperimente apartin specialistilor dar odata modificata legea asa cum solicita initiatorul se va permite experimentatarea incrucisarii raselor in gospodariile popolatiei inclusiv pentru rasele de caini prevazute in cuprinsul OG 55/2002, puii rezultati putand fi incadrati ca fiind de ''rasa comuna'' eludand legislatia specifica raselor cu potential periculos desi ereditar, prezinta caracteristici ale raselor agresive. La fel, se vor putea impereachea legal doi caini din categoria raselor agresive puii rezultati putand fi incadrati ca fiind de ''rasa comuna'' cu riscuri si mai mari decat in cazul anterior.
Mai mult pot sa intervine aspecte de ordin ereditar: anumite boli care pot sa apara din cauza acetor tipuri de incrucisari. In plus, aceasta masura poate incuraja comertul ilegal cu animale promovate ca apartinand unei rase pure care au in fapt o baza genetica mixta, aproape neidentificabila la varsta mica.
Este foarte adevarat ca in legislatia actuala se prevede sterilizarea tuturor cainilor de rasa comuna, ceea ce ar conduce la extinctie, dar in practica acest lucru este inaplicabil, astfel ca de fapt avem in continuare un fenomen de suprapopulare. In consecinta propunem mentinerea obligativitatii sterilizarii cainilor cu stapan, dar cu introducerea urmatoarelor amendamente:
a) Sterilizarea este obligatorie la solicitarea autoritatilor competente care actioneaza pe baza unui plan national de combatere a suprapopularii;
b) Procedurile de sterilizare sunt realizate integral de autoritati, fara sa fie necesara deplasarea proprietarului la centrul de sterilizare ; - exista multe localitati fara cabinete veterinare.
c) Dupa sterilizare, cainii cu stapan vor fi obligatoriu identificati si inregistrati in Registrul european al cainilor cu stapan (RECS)
d) Se stabileste un plafon rezonabil privind costul sterilizarii si asigurarea unei subventionari masive, chiar totale, in cazul proprietarilor cu venituri reduse;
e) Exista posibilitatea achitarii unei taxe de refuz a sterilizarii, echivalente cu pretul operatiei de sterilizare.
Notam ca obligativitatea sterilizarii trebuie insotita de obligativitatea identificarii si inregistrarii cainilor cu stapan. Altfel, fondurile publice se vor cheltui fara efect si fara baza logistica.
In lumina celor de mai sus, solicit respingerea proiectului de lege ca fiind in contradictie cu normele Conventiei europene pentru protectia animalelor de companie, tradusa in dreptul intern prin Legea 60/2004 si deosebit de daunator sub aspectul sigurantei cetatenilor si bunastarii animalelor.
Susțin Proiectul legislativ B 329 /2019, în special punctul 9, care prevede modificarea prin completare a ATR. 35 din Legea 213 /2004, respectiv înființarea Comisiei de Psihologie Medicală, în contextul aspectelor recente la care au fost expuși și supuși de către Colegiului Psihologilor din România, după înființarea acestuia, psihologii cu specialitatea psihologie clinică, cu studii Universitare de lungă durată ABSOLVITE și care au câștigat concursuri de angajare în Spitale de Stat Secții cu paturi.
Conform Ordinului Ministerul Sănătății Nr. 466 din 2006, conform Ordinului Ministerul Sănătății Nr. 169 din 2008, conform Ordinului Ministerul Sănătății Nr. 326 din 2009, Comisia de Psihologie a existat la Ministerul Sănătății, dar, cei de la Colegiu Psihologilor din România care au făcut parte din acea Comisie (numele pot fi vizualizate pe google) au avut o contribuție de o manieră care a dus la dispariția acelei Comisii care nu mai apare în Ordinul Ministerului Sănătății nr. 398 din 2013 și în consecință a fost generat un blocaj la nivel de comunicare, între Ministerul Sănătății și practicienii din Spitale de Stat Secții cu paturi care profesează pentru persoane care au o simptomatologie de o intensitate ce necesită spitalizarea.
Susțin înființarea Comisiei de Psihologie Medicală care să asigure atât reprezentativitatea practicienilor - care au câștigat concursuri de angajare în Spitalele de Stat Secții cu paturi- la nivel de Colegiu al Psihologilor din România precum și reluarea unei comunicări autentice cu Ministerul Sănătății, având în vedere implicarea în actul medical din Spitale Secții cu paturi.
Înainte de înființarea Colegiului Psihologilor din România, Atestatele de Liberă Practică erau eliberate de către Ministerul Sănătății și Familie pentru cei care am câștigat concursuri de angajare în Spitale de Stat Secții cu paturi, așa cum poate fi văzut în foto atașată.
Conceptul și activitatea de "psihologie medicală" este recunoscută și menționată în Ordinul Ministerului Sănătății nr. 527 /1999, ART. 2, e) și este o consecință logică ca această realitate să fie recunoscută și acceptată și în cadrul Colegiului Psihologilor din România prin literă de lege.
Având în vedere că Legea 223/2007privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România a fost amendată prin Legea nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România şi prin Legea nr. 71/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, dar Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România nu au fost uniformizate, fiind în vigoare atât Anexa la Ordinul nr. 1064/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, dar şi Anexa la Ordinul nr. 596/2016 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România şi a prevederilor Legii nr. 71/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România,
Vă rugăm să aveţi în vedere propunerea de a introduce la articolul 42^7 o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:
d) personalul aeronautic civil navigant profesionist prevăzut la art. 4 lit. f), pentru care categoria nu mai există la data pensionării; cuantumul pensiei de serviciu prevăzut la art. 42^2 alin. (1) va fi aplicat la media veniturilor totale brute realizate, în ultimele 12 luni anterioare lunii în care s-a desființat categoria, de către tot personalul aeronautic civil navigant profesionist aflat în activitate, actualizată cu rata medie anuală a inflației (indicele prețurilor de consum); această medie va fi menționată în documentul emis de către angajator, pe răspunderea acestuia, potrivit art. 42^2 alin. (2).
Justificarea pentru modificarea propusă:
Modificările şi completările pe care această inițiativă le avansează la Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România au ca scop îndreptarea, clarificarea şi reglementarea într-un mod onest şi unitar a prevederilor privind drepturile categoriilor de personal aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România prevăzuţi la Art. 4.
Inginerii de recepție şi control mijloace PNA-Tc din categoriile de personal aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România sunt incluşi în Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România conform Art. 4 lit. (f).
În Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România nu este clarificată situaţia în care categoria de personal menționată mai sus nu mai există la data depunerii cererii de înscriere la pensia de serviciu.
În acest sens, considerăm necesară efectuarea completării articolul 42^7 cu litera (d), aşa cum am prezentat mai sus, pentru clarificarea acestei situații.
De menționat că această modificare este posibilă deoarece în Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România nu are nici o prevedere care să nu fie respectată prin inserarea literei d) la articolul 42^7, după litera c) .
Astfel, prin această iniţiativă, se creează cadrul legal prin care categoria de personal prevăzută la art. 4 lit. f) care îndeplinește condițiile prevăzute de lege, să beneficieze de prevederile acesteia în cazul în care categoria de personal se desființează.
În concluzie, în baza argumentelor justificative enunţate, conformarea cu cerinţele legale precizate se poate realiza prin completarea corespunzătoare a textului articolul 42^7 cu litera d).
Față de cele prezentate, vă rugăm să întreprindeți demersurile necesare pentru efectuarea acestei completări la Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România.
Anexăm prezentei articolul articolul 42^7 cu litera d) din Legea organică nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România cu propunerea de completare inclusă.
Cu stimă,
Sindicatul Personalului de Specialitate din Autoritatea Aeronautică Civilă Română (SPSAACR)
Președinte
Elena TĂNASE
Nu suntem de acord cu propunerea legislativa.
Cei 4 initiatori nu au COMPETENTELE NECESARE in acest domeniu, deoarece NU AU:
1. Competentele dobandite in domeniu prin experienta proprie
2. Deprinderi sau capacitati dobandite de utilizarea cunostintelor in domeniul Homeopatiei
3. Competente etice in domeniul sanatatii
4. Respectat Legea 24 - tehnica legislativa, art. 31 si art. 33 STUDIUL DE IMPACT - COSTURI - mai mici in cazul medicamentelor homeopate.
Nu suntem de acord sa fie intrerupta practica in homeopatie, care in prezent este bine organizata si cu rezultate bune pentru pacienti
Este un domeniu functional practicat numai de medici, care au in principal pregatire in medicina alopata, cu atestate de competente din partea Ministerului Sanatatii.
Urmare a faptului că este supusă dezbaterii publice Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului de tutun, modificată şi completată prin Legea nr.15/2016, doresc să îmi exprim susținerea față de această minunată propunere legislativă.
Odată cu intrarea ei în vigoare, se va modifica definiția spațiului public închis, se vor permite în locurile speciale pentru fumat activități asociate fumatului, cum ar fi consumul de cafea, răcoritoare etc.
De asemenea, susțin mai ales introducerea unui articol nou în lege, prin care să se înființeze asociații și cluburi de fumători care pot amenaja spații speciale destinate fumatului și activităților asociate fumatului.
Nu există nicio justificare pentru titlul proiectului de lege, care amestecă laolaltă interzicerea partidelor comuniste cu interzicerea cultului persoanelor vinovate de genocid contra umanității și crime de război. Evident că nu există nicio legătură între comunism și persoanele vinovate de genocid contra umanității și crime de război. Comuniștii au fost mereu pacifiști, mereu au luptat împotriva războiului, exact cum fac și astăzi peste tot unde există.
Singurele țări dornice de război au fost mereu puterile colonialiste și actualele puteri imperialiste în frunte cu SUA, despre care Noam Chomsky spune pe bună dreptate că este statul terorist nr. 1 din lume. De asemenea, ideologia cea mai agresivă și care a declanșat cel de-al doilea război mondial și a dat cei mai mulți criminali de război din istorie este fascismul, a cărui definiție general-valabilă este dată de Ghiorghi Dimitrov ca "dictatura fățiș-teroristă a elementelor celor mai reacționare, șovine și imperialiste ale capitalului financiar". Și într-adevăr așa este: cele mai mari concerne, în frunte cu I.G. Farben, au sprijinit regimul hitlerist și războiul absurd pe care acesta l-a declanțat.
Comuniștii au dus războaie doar de nevoie, dar au fost războaie juste, nu de agresiune și de ocupație, ci de apărare, respectiv de eliberare antifascistă și antiimperialistă. Prin urmare, comuniștii nu se fac și nu au cum să se facă vinovați de crime de război, nici de genocid împotriva umanității.
Tocmai de aceea, comunismul nu este condamnat în nicio țară normală și democratică din lumea asta. Un exemplu este Germania, țara lui Karl Marx, Friedrich Engels, Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht, Albert Einstein, Bertolt Brecht etc. În momentul în care am povestit despre anticomunismul agresiv de la noi din România devenit politică de stat impusă de Washington, acolo mi s-a replicat că la ei în Germania singurii anticomuniști sunt fasciștii.
În Germania comunismul nu este trecut. În Germania, comunismul este mai viu ca oricând, el nu este trecut și încheiat, prezent doar în muzee și în cărțile de istorie, fără legătură cu prezentul, ci dimpotrivă: comunismul în Germania trebuie privit ca un continuum format din trecut, prezent și viitor.
Trecutul se poate vedea în numeroase obiective turistice impresionante, pe care oricine ar trebui să le viziteze. Din păcate, nu mai există măreața Statuie a lui Lenin, deși poporul a protestat împotriva demolării ei și a pichetat-o luni în șir să o apere de buldozerele amenințătoare; împotriva voinței poporului muncitor, statuia a fost demolată, însă așa cum spunea un profesor de istorie est-german, lumea nu va uita niciodată și toți care vor vedea locul unde a fost, vor spune: "Hier war Lenin" - aici a fost Lenin. Iată, așadar, cum Lenin rămâne prezent chiar și prin absență, continuând, prin gura nostalgicilor, să dea numele pieței; asta deoarece deși piața a fost redenumită în Piața Națiunilor Unite, toată lumea o știe și azi ca Leninplatz.
În Berlin există trei Monumente ale Ostașului Sovietic, unul în Treptower Park, unul în Pankow (Schönholzer Heide) și unul la Tiergarten. Aceste monumente au fost construite în memoria celor peste 80.000 de soldați sovietici care și-au jertfit viața pentru eliberarea Berlinului și reprezintă astfel un simbol al victoriei socialismului democratic asupra fascismului și imperialismului. An de an, la data de 8 Mai, aici se sărbătorește Ziua Eliberării Antifasciste, se depun coroane de flori și se intonează cântece patriotice comuniste și muncitorești, se țin cuvântări în memoria eroilor sovietici și se aduc mulțumiri Uniunii Sovietice Eliberatoare și Rusiei, urmașa ei legitimă; aceasta deoarece forțele democratice și progresiste ale Stângii germane consideră că la 8 Mai 1945 (deci cu o zi în urmă față de 9 Mai 1945 - Ziua Victoriei, datorită diferenței de fus orar între Berlin și Moscova) a capitulat și a fost înfrânt cel mai odios regim din istorie: regimul hitlerist; deci, conform gândirii comuniste sănătoase și corecte, Germania nu a capitulat și nu a fost înfrântă, ci a fost eliberată de fascism și de imperialism.
Este de mers și în Cimitirul Central Friedrichsfelde, spre vizitarea Memorialului Socialiștilor (Gedenkstätte der Sozialisten) și a mormintelor fruntașilor mișcării socialiste germane. An de an aici, la mormintele eroilor-martiri comuniști, antifasciști, antiimperialiști și antimilitariști Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht, fondatorii KPD, au loc ceremonii comemorative, mii de oameni vin cu flori aici în fiecare ianuarie, cu garoafe roșii, iar liderii Partidului Stângii (DIE LINKE) țin cuvântări în amintirea acestor eroi. Mitingul este mereu însoțit de un marș cu steaguri roșii și pancarte comuniste, o adevărată procesiune a "Celor 3 L": Lenin - Liebknecht - Luxemburg. Și anul acesta, pe 11 ianuarie, a avut loc obișnuita Lenin-Liebknecht-Luxemburg-Demonstration.
De asemenea, trebuie văzut monumentul (soclul) închinat memoriei lui Karl Liebknecht am Potsdamer Platz, ca de altfel și monumentul de la Tiergarten ridicat spre a nu uita nimeni crima odioasă a cărei victimă a fost eroul-martir Karl Liebknecht, precum și monumentul închinat memoriei Rosei Luxemburg.
Merită vizitat Parcul Thälmann din cartierul Pankow, care, pe lângă Marele Planetariu Carl Zeiss, adăpostește un monument superb închinat memoriei eroului-martir comunist, antifascist și antiimperialist, prosovietic și internaționalist Ernst Thälmann, lider al KPD, omorât de fasciști în lagăr.
De asemenea, trebuie neapărat văzut și Clara-Zetkin-Park, cu monumentul în memoria marii luptătoare comuniste, antifasciste, pacifiste și feministe, unde an de an, la 8 Martie, se sărbătorește Ziua Internațională a Femeii; special acolo, ca un fel de in memoriam Clara Zetkin, socotită cea care a fost cu ideea acestei zile și a impus-o în cadrul Internaționalei Comuniste.
Iubitorii de literatură proletcultistă găsesc și astăzi cărți de autori est-germani: Christa Wolf, Anna Seghers, Erwin Strittmater, Brigitte Reimann, Johannes Bobrowski, Stefan Heym, Peter Hacks etc. Și literatura sovietică se găsește și este la loc de cinste, așa cum e normal. Exemplu: în timp ce în România postdecembristă victimă a deșănțatei propagande anticomuniste un autor precum Nikolai Ostrowski este pur și simplu ostracizat i toată cireada de pseudointelectuali băsisto-macovisto-iohanniști scrie împotriva lui, în Germania anului 2004 nu numai că se organizează un simpozion cu ocazia centenarului nașterii sale marelui scriitor sovietic, ci mai mult decât atât: apare o ediție jubiliară cu o prefață foarte elogioasă despre opera vieții sale "Așa s-a călit oțelul" (germ. "Wie der Stahl gehärtet wurde"), și nu la o editură no name, ci la arhicunoscuta editură de cărţi pentru copii Leipziger Kinderbuchverlag.
Cartea se vinde foarte bine, ca de altfel şi alte cărţi de autori sovietici, la fel ca odinioară în RDG: "Mama" (germ. "Die Mutter") de Maxim Gorki, "Tânăra Gardă" ("Die junge garde") de Alexander Fadejew, "Timur și detașamentul lui" ("Timur und sein Trupp") de Arkadi Gaidar, "Pământ desțelenit" ("Neuland unterm Pflug") de Michail Scholochow, "Drumul în viață. Un poem pedagogic ("Der Weg ins Leben. Ein pädagogisches Poem") de Anton Macarenko etc. Le cumpără bibliotecile școlilor şi liceelor, profesorii le recomandă şi acum la copii să citească asemenea cărţi, iar copiii de odinioară, care citeau așa ceva cu drag la vremea lor, acum sunt părinți şi bunici la rândul lor şi le cumpără așa ceva la copiii şi nepoții lor, așa că în Germania de azi, cel puțin în landurile estice ale fostei RDG, lumea citește de astea exact ca înainte.
În plus, și astăzi în Germania există școli care poartă numele oamenilor de știință şi cultură sovietici: Gorki, Ostrowski, Makarenko etc. Total diferit şi de România deviaționistă ceaușistă de ieri, şi de România deviaționistă burghezo-moșierească de azi.
În Berlin, iubitorii de cultură pot să meargă la Volksbühne în Piața Rosa Luxemburg, sau la Maxim-Gorki-Theater în Dorotheenstadt, la Berliner Ensemble - teatrul întemeiat de marele scriitor socialist Bertolt Brecht - ca să numesc numai câteva din teatrele berlineze; asta ca să se vadă că există o grămadă de străzi, piețe, clădiri etc. care poartă numele eroilor socialiști și comuniști germani și sovietici.
Și nu doar în Berlin, și nici doar în DDR, ci în toată Germania sunt o grămadă de obiective turistice care stau mărturie pentru socialismul de azi și de ieri al germanilor, pentru cultul eroilor clasei muncitoare, care au schimbat fața lumii în bine, au creat și implementat socialismul autentic, marxist-leninist, prosovietic și internaționalist, regimul care cu adevărat a adus fericirea, bunăstarea și binele colectiv al oamenilor muncii de pretutindeni.
De asta, pe bună dreptate, au fost și sunt cinstiți și iubiți acești eroi, de asta în cinstea și în memoria lor s-au ridicat monumente, s-au amenajat muzee si case memoriale, o mulțime de străzi, piețe, poduri, clădiri, cartiere sau chiar localități le poartă numele: Karl Marx si Friedrich Engels, V.I. Lenin, Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg, Ernst Thälmann, Clara Zetkin, Kurt Eisner, Richard Sorge, Bertolt Brecht, Erich Weinert etc.
De asemenea, este bine să se știe cum se numește și astăzi Conservatorul din Berlin: Hochschule für Musik "Hanns Eisler", după numele marelui muzician comunist care este compozitorul imnului DDR "Auferstanden aus Ruinen" și a atâtor cântece patriotice comuniste și muncitorești: Einheitsfrontlied (pe versuri de Bertolt Brecht), Solidaritätslied (tot pe versuri de Brecht), Das Lied vom Klassenfeind (tot Brecht) Der heimliche Aufmarsch (pe versuri de Erich Weinert), Roter Wedding (tot pe versuri de Erich Weinert) etc.
Dintre muzee, trebuie menționat Das DDR-Museum, un muzeu interactiv care prezintă viața cotidiană din fosta RDG, astfel încât să știe și cei care n-au apucat să trăiască în ea ce bine și frumos a fost acolo, iar nostalgicii să-și aducă aminte de vremurile bune și frumoase de odinioară și să-și cumpere suveniruri. Das DDR-Museum nu numai că se află în Ostberlin, ci, deloc întâmplător, se află situat pe Karl-Liebknecht-Straße, deci pe o stradă cu nume de erou-martir comunist.
Das DDR-Museum nu este singurul muzeu care are legătură cu orânduirea socialistă. O mare atracție este și das Deutsch-Russische Museum Berlin-Karlshorst, un muzeu al istoriei legăturilor germano-sovietice între 1917 și 1990. Și România a avut un muzeu similar, dar a fost desființat în timpul dictaturii deviaționist naționaliste antisovietice a lui Gheorghiu-Dej și nu a mai fost redeschis niciodată, nici în timpul dictaturii deviaționist naționaliste antisovietice, pseudosocialiste și criptocapitaliste a lui Ceaușescu, nici în regimurile neocapitaliste antisovietice și antirusești postdecembriste.
Dacă privim eșichierul politic german actual, vedem pe el nu unul, ci cel puțin patru partide roșii, care toate funcționează în deplină legalitate, chiar dacă au în denumire cuvântul "kommunistisch":
- Deutsche Kommunistische Partei (DKP) - Partidul Comunist German - Germania - Die Linke (Die Linkspartei) - Partidul Stângii - Germania - Kommunistische Partei Deutschlands (KPD) - Partidul Comunist din Germania - Marxistisch-Leninistische Partei Deutschlands (MLPD) - Partidul Marxist-Leninist din Germania
DIE LINKE - Partidul Stângii - este partid parlamentar, iar Berlinul și Brandenburgul sunt landuri-fief ale sale, deși este urmașul partidului SED al lui Erich Honecker. Lumea ascultă și aplaudă cu entuziasm politicienii progresiști ai Stângii, cum ar fi Gregor Gysi, Sahra Wagenknecht, Katja Kipping, Klaus Ernst, Gesine Lötzsch etc. Iar landul Thüringen (Turingia) are de mai bine de un an un premier de la DIE LINKE, pe tovarășul Bodo Ramelow, un politician care s-a ridicat mereu împotriva înfierării RDGului și a faptului că dreapta reacționară o consideră pe nedrept un stat al nedreptății (Unrechtsstaat), arătând, de exemplu, că legislația muncii din fosta RDG era mult mai corectă și mai democratică decât legislația muncii actualmente în vigoare în Germania.
În ce privește tineretul, la ei FDJ- Freie Demokratische Jugend, adică UTCul est-german există si astăzi și nu numai că există, ci de admirat este faptul că nicio clipă nu și-a încetat existența, nici măcar în cele mai vitrege condiții, ci a luptat și, chiar dacă și-a pierdut mare parte din membri, el nu numai că a supraviețuit în est, în fosta RDG, ci mai mult decât atât: a început să se extindă, să înființeze filiale și în vestul Germaniei. Regimul burghezo-moșieresc BRDist a reușit să interzică Organizația Pionierilor Ernst Thälmann, că erau copii minori și cică nu ii putea nimeni obliga să se înscrie chipurile "cu de-a sila" în Organizația Pionierilor; dar FDJ este organizație de adulți, unde tinerii majori est-germani se înscriu de bună voie și nesiliți de nimeni. Una din lozincile lor nu întâmplător este "Zurück in die Zukunft!" - Înapoi spre viitor! - , fiindcă ei sunt convinși că numai prin reîntoarcerea la socialism poporul german și în special tineretul mai poate avea un viitor.
Publicația "Neues Deutschland" (Germania Nouă) care înainte era organul central de presă al SED, cum era la noi "Scînteia", nu și-a încetat nicio clipă apariția; și-a schimbat frontispiciul, dar nu și numele, sub care apare și acum și are și prezență online. La fel și publicația "Junge Welt" (Lumea tânără) care odinioară era organul de presă al FDJ - cum era la noi "Scînteia Tineretului" - există de asemenea și astăzi, având și prezență online.
De asemenea, există Sozialistische Deutsche Arbeiterjugend (SDAJ) - Tineretul Muncitoresc Socialist German, precum și alte organizații muncitorești socialiste și comuniste.
Și există organizații și fundații ce poartă numele personalităților comuniste și care decernează și premii, ex. Rosa Luxemburg, Clara Zetkin etc. Iar la ZDF, la "Unsere Besten - Die besten Deutschen" - Cei mai buni germani - , ceva cam în genul "Mari Români" de la noi, în Germania Karl Marx ocupă locul al treilea în preferințele votanților, fiind precedat de Konrad Adenauer și de Martin Luther. Goethe e abia pe locul 7.
Care este problema României cu trecutul ei comunist? De fapt, nu există nicio problemă reală; singura problemă este deșănțata propagandă anticomunistă a dreptei reacționare burghezo-moșierești și a pseudointelectualilor ei, precum și a extremei drepte ultrareacționare legionaro-fasciste, la care se adaugă deșănțata propagandă antimaterialistă, antiateistă și antimarxist-leninistă a bisericilor de toate felurile, care reprezintă cu adevărat opiu pentru popor.
Comparativ cu Germania, acum, în România, câte străzi, piețe, poduri, clădiri, cartiere sau chiar localități mai poartă numele marilor corifei ai marxism-leninismului: Marx, Engels, Lenin, sau ale eroilor-martiri Ana Pauker, Vasile Luca, Filimon Sîrbu, Olga Bancic Ocsko Terezia, I.C. Frimu și alți eroi ai poporului muncitor? Toate au fost schimbate în mod samavolnic și nejustificat de dreapta reacționară postdecembristă, ceea ce iată că în Germania nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla vreodată.
Și nici în alte țări europene. Un exemplu în acest sens ar fi cazul Olga Bancic, luptătoare comunistă antifascistă atât în România, cât și în Franța, unde a luptat în Rezistența Franceză, a fost prinsă de Gestapo în Franța ocupată de naziști, arestată, torturată, judecată, condamnată la moarte prin decapitare și executată. În Franța, memoria Olgăi Bancic este respectată cum trebuie printr-o plăcuță comemorativă amplasată în Paris; în România Socialistă, de asemenea memoria Olgăi Bancic era respectată cum trebuie: în București o stradă din plin centru îi purta numele, iar pe o clădire era amplasată o plăcuță comemorativă; în schimb, în România postdecembristă, memoria Olgăi Bancic este întinată și batjocorită: străzii din București care purta numele Olgăi Bancic i-a fost schimbat numele în Al. Philippide, după cum a avut loc și scoaterea samavolnică a plăcii comemorative.
Mai mult decât atât: memoria Olgăi Bancic este cinstită cum trebuie și în SUA: astfel, Olga Bancic figurează printre victime în Enciclopedia Holocaustului de pe siteul Muzeului Holocaustului din Washington.
Este evident că atitudinea autorităților franceze, respectiv a Muzeului Holocaustului din Washington față de memoria Olgăi Bancic este o atitudine normală și corectă. Și este la fel de evident că atitudinea României postdecembriste burghezo-moșierești față de memoria Olgăi Bancic este anormală și incorectă, fiindcă e clar că din moment ce la nivel internațional Olga Bancic face parte dintre eroii-martiri ai luptei antifasciste, la fel trebuie considerată și în România. Asta deoarece atât cauza socialismului, cât și lupta antifascistă, care este strâns și indisolubil legată de cauza socialismului, depășește granițele oricărei țări și de aceea eroii comuniști ai luptei antifasciste sunt mai mult decât eroi naționali, ei sunt eroi internaționali care au luptat împotriva fascismului și a imperialismului și implicit pentru victoria socialismului nu numai în țara lor natală, ci oriunde au putut: în Războiul Civil Spaniol împotriva dictaturii fasciste a lui Franco înrolați voluntar în Brigada Ana Pauker (Petre Borilă, Valter Roman, Hermine Tisminețki, Cristina Boico, Gheorghe Stoica, etc.), în Rezistența Franceză (Olga Bancic, soțul ei Alexandru Jar, Mihail Florescu etc.), în exil în Uniunea Sovietică (Ana Pauker, Vasile Luca etc).
Deci România actuală ar trebui să lase la o parte atitudinea dușmănoasă fascistă și antisemită și să facă bine s-o reabiliteze pe Olga Bancic și pe toți luptătorii internaționali comuniști antifasciști și antiimperialiști și să le respecte memoria așa cum merită. Urgent! Nu să dea legi samavolnice precum proiectul de față.
Cât despre interzicerea partidelor și organizațiilor comuniste, așa ceva nu există în niciuna dintre țările democratice ale Uniunii Europene; peste tot funcționează partide de stânga, socialiste, comuniste, muncitorești, unele dintre ele conținând cuvântul "comunist" chiar în denumire:
- Deutsche Kommunistische Partei (DKP) - Partidul Comunist German - Germania - Die Linke (Die Linkspartei) - Partidul Stângii - Germania - Kommunistische Partei Deutschlands (KPD) - Partidul Comunist din Germania - Marxistisch-Leninistische Partei Deutschlands (MLPD) - Partidul Marxist-Leninist din Germania - Kommunistische Partei Österreichs (KPÖ) - Partidul Comunist din Austria - Marxistisch-Leninistische Partei Österreichs (MLPÖ) - Partidul Marxist-Leninist din Austria - Parti communiste français (PCF) - Partidul Comunist Francez - Franta - Nouveau Parti anticapitaliste (NPA) - Noul Partid Anticapitalist - Franța - Lutte Ouvrière (LO) - Partidul Lupta Muncitorească - Franța - Partei der Arbeit der Schweiz (PdA, fr. Parti suisse du Travail, PST, it. Partito Operaio e Popolare, POP, ret. Partida svizra da la Lavur, PSdL) - Partidul Muncii din Elveția - Alternative Linke (fr. La Gauche, it. La Sinistra) - Alternativa Stângă - Elveția - Les Communistes (Parti communiste genevois, ger. Die Kommunisten) - Partidul Comunist din Cantonul Geneva, Elveția - Danmarks Kommunistiske Parti (DKP) - Partidul Comunist din Danemarca - Suomen kommunistinen puolue (SKP) - Partidul Comunist din Finlanda - Vasemmistoliitto - Uniunea Stangii din Finlanda - Norges Kommunistiske Parti (NKP) - Partidul Comunist Norvegian - Norvegia - Kommunistische Partij (KP) - Partidul Comunist - Belgia partea flamandă - Parti Communiste (PC) - Partidul Comunist - Belgia partea valonă - Nieuwe Communistische Partij van Nederland (NCPN) - Noul Partid Comunist din Țările de Jos - Olanda - Kommunistesch Partei Lëtzebuerg (ger. Kommunistische Partei Luxemburgs, fr. -Parti communiste luxembourgeois) (KPL) - Partidul Comunist din Luxemburg - Partito Comunista Italiano (PCI) - Partidul Comunist Italian - Italia - Partito della Rifondazione Comunista (PRC) - Italia - Partito Comunista dei Lavoratori (PCL) - Partidul Comunist al Muncitorilor - Italia - Partito dei Comunisti Italiani (PdCI) - Partidul Comuniștilor Italieni - Italia - Rifondazione Comunista Sammarinese (RCS) - Partidul Reconstrucției Comuniste - Republica San Marino - Partido Comunista Português (PCP) - Partidul Comunist Portughez - Portugalia - Bloco de Esquerda (BE) - Blocul Stângii - Portugalia - Partido Comunista de España (PCE) - Partidul Comunist din Spania - Izquierda Unida (IU) - Stânga Unită - Spania - Esquerra Unida i Alternativa (EuiA) - Spania partea catalană - Communist Party of Britain - Partidul Comunist Britanic - UK - Communist Party of Great Britain (Marxist-Leninist) (CPGB-ML) - Partidul Comunist al Marii Britanii (Marxist-Leninist) - UK - Communist Party of Ireland (CPI; irish: Páirtí Cumannach na hÉireann) - Partidul Comunist din Irlanda - Özgürlük ve Dayanışma Partisi (ÖDP) - Partidul Libertatii si Solidaritatii din Turcia - Κομμουνιστικό Κόμμα Ελλάδας (KKE) - Partidul Comunist din Grecia - SYRIZA - Coaliţia Stângii Radicale din Grecia - Anorthotiko Komma Ergazomenou Laou (AKEL) - Cipru - Българска социалистическа партия - Partidul Socialist Bulgar - Bulgaria - Komunistyczna Partia Polski (KPP) - Partidul Comunist Polonez - Polonia - Komunistická strana Čech a Moravy (KSČM) - Partidul Comunist din Cehia și Moravia - Cehia - Komunistická strana Slovenska (KSS) - Partidul Comunist Slovac - Slovacia - Partija rada (PR, Партија Рада) - Partidul Muncii - Serbia
Există țări europene în care partidele democratice și progresiste ale Stângii au fost sau sunt la guvernare, participă la alegeri democratice și la alternanța firească putere/ opoziție. Ori de câte ori partidele Stângii au ajuns la putere, ele au implementat întotdeauna reforme democratice și progresiste, fiind un factor de progres, dezvoltare și emancipare, spre binele Statului și al întregului popor.
Bruxellesul recomandă și României schimbări, cum ar fi implementarea unei legislații antidiscriminare mai puternice, legiferarea parteneriatelor civile și - de ce nu? - a căsătoriilor LGBT. Bruxellesul susține asemenea măsuri, însă nu bagă și-n traistă. Numai politicienii români pot și trebuie să le implementeze. În niciun caz dreapta reacționară burghezo-moșierească și nici atât extrema dreaptă ultrareacționară legionaro-fascistă nu vor implementa asemenea măsuri progresiste. Peste tot în țările unde asemenea legi deja există, ele au fost date numai atunci când au ajuns la guvernare partidele Stângii democratice și progresiste.
Cel mai recent este exemplu Greciei, care spre sfârșitul anului a legiferat și ea parteneriatele civile, inclusiv pt. persoanele LGBT. Acest progres s-a putut înfăptui tocmai fiindcă la putere este SYRIZA comunistă a lui Alexis Tsipras.
Și în Franța căsătoriile LGBT au fost legalizate în 2013, deci abia după ce la putere au venit socialiștii lui Hollande.
Și în Germania cele mai active susținătoare ale drepturilor minorităților LGBT sunt partidele comuniste DIE LINKE și DKP: la mitingurile și marșurile lor, pe lângă steagurile roșii sunt prezente mereu steagurile curcubeu; au grupuri de lucru și au campanii pro LGBT, iar magazinele online a acestor partide comercializează și materiale de propagandă pro LGBT (tricouri, insigne, șepci, abțibilduri etc.). Deci iată de unde vine progresul și emanciparea, spre binele întregului popor.
La noi în etern înapoiata Românie, poporul este îndobitocit atât de propaganda deviaționist-ceaușistă, cât și de propaganda legionaro-fascistă a extremei drepte ultrareacționare, dar și de deșănțata propagandă anticomunistă, prolegionară, antiateistă, antimaterialistă, pro misticistă și proreligioasă pe care o bagă pe gâtul românilor de mai bine de un sfert de veac; de asemenea, este de remarcat că actualmente, după 26 de ani de capitalism, poporul este mai înapoiat decât înainte de 89, iar acest lucru s-a realizat și se realizează prin introducerea și menținerea abuzivă a religiei în școlile Statului laic și prin propaganda religioasă agresivă dusă de biserici oriunde și oricând împotriva științei, împotriva naturii și împotriva omului.
Între timp, apar și la noi elemente pozitive, cum ar fi materiale didactice moderne din Germania, în care lucrurile sunt prezentate cum trebuie; de exemplu, în manualul pentru învățarea germanei ca limbă străină "Optimal A2" de la prestigioasa Editură Langenscheidt, la lecția 6 despre relații, căsătorie etc. ni se prezintă o familie tradițională de vârstnici căsătoriți, soț și soție, cu mulți copii, dar și încă două alternative: un cuplu de tineri care conviețuiesc necăsătoriți, sunt interesați în primul rând de carieră și niciunul nu-și dorește momentan copii, fiindcă nu are timp de ei; și un cuplu de două femei și un copil mic, pe care cartea, în mod firesc, îl consideră "auch eine Familie"; ce pot să le spun cursanților eu, profesorul de germană, decât că manualul, în mod firesc, pe lângă cunoștințele de limbă germană, transmite și elemente de cultură și civilizație germană, iar în Germania parteneriatele civile, inclusiv cele între persoanele de același sex, sunt încheiate legal și recunoscute oficial, ele sunt tot familii exact cum arată cartea, ele nu au nicio problemă, ci numai cine e împotriva lor are o problemă; și cine este împotriva lor, este împotriva și în afara legii germane; deci cursanților trebuie să li se facă o educație normală, progresistă, astfel încât cine merge la muncă și se stabilește în Germania temporar sau permanent să bage la cap acest lucru și să se poarte normal, să respecte diversitatea garantată acolo prin lege, fiindcă altfel riscă să ajungă să cunoască nu numai efectele legislației antidiscriminare, ci riscă să i se pună imediat eticheta de fascist homofob - exact cum la ei numai fasciștii sunt anticomuniști, tot așa, la ei numai fasciștii sunt homofobi - și să fie ocolit și izolat de lumea normală și progresistă de acolo, ba mai rău, să nu-și mai găsească de muncă etc. etc. Deci în țara nemților, trebuie respectate legile lor și oricine, ca străin, trebuie să ia exemplu de la ei și să se poarte normal ca ei; deci nu ca familia Bodnariu în Norvegia, care și ea și toți înapoiații care i-au ținut și îi țin partea ne-au făcut țara de rușine în lume.
Concluzia este clară: România este o țară înapoiată care trebuie să se modernizeze cât mai urgent, spre a fi în rândul țărilor europene normale cum e Germania, țările scandinave, țările BENELUX etc. etc. așa cum dorește Bruxellesul. Prin urmare, este corect și normal ca și la noi în România să existe partide și organizații socialiste, comuniste și muncitorești ca în restul țărilor europene democratice, care să înfăptuiască schimbările cele mai radicale și mai progresiste pe care le dorește și le susține Bruxellesul. Tocmai de aceea, interzicerea partidelor și organizațiilor roșii reprezintă o atitudine antieuropeană, antidemocratică, reacționară, fascistă și antiprogresistă și un stăvilar în calea toleranței, diversității, progresului și binelui întregului popor.
România ar trebui să renunțe la neoMcCarthyism și la vânătoarea de vrăjitoare propagată de dreapta reacționară, la samavolnicele proiecte de lege anticomuniste (care sunt două, pe lângă prezentul elaborat de PNL mai existând încă unul elaborat de PSD, ca și când unul singur nu era și așa prea mult!) și să devină o țară normală, democratică și progresistă, cu un eșichier politic echilibrat, unde Stânga să fie suficient de bine reprezentată de partide socialiste, comuniste și muncitorești, după modelul Germaniei și al tuturor țărilor Uniunii Europene și să aducă României progresul și emanciparea de care are atâta nevoie și să consolideze integrarea europeană a României, contribuind la edificarea unei Europe socialiste moderne și unite.
Propunerea legislativă B425/2015 privind modificarea și completarea Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 nu are niciun rost și nicio motivație.
În ce privește modificările propuse a se aduce la Legea 36/1995 republicată, ele nu își au rostul. Astfel, "biroul public" nu este necesar să fie introdus în lege, deoarece notarul public oricum este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public și asta și face deja, prin cele două forme de exercitare a activității deja existente: forma individuală - biroul individual notarial, respectiv forma asociativă - societatea profesională notarială. Activitatea notarială presupune oricum program cu publicul, pe care notariatele îl și au și îl afișează corespunzător, la fel și Camerele Notarilor Publici pentru serviciile de apostilare și supralegalizare a actelor notariale. Notarul public are prin lege autoritate dată de Stat și este tot prin lege sub controlul Statului, onorariile lui sunt stabilite de asemenea de Stat. Deci nici "biroul public", nici "notarul public de stat" nu ar aduce nimic nou.
În ce privește expunerea de motive, reiese că inițiatorii propunerii pornesc de la un raport al Consiliului Concurenței care nu numai că este vechi din 2009, dar s-a dovedit că studiul care stă la baza acestui raport este și eronat; Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (UNNPR) a demonstrat cu argumente foarte solide că:
- în activitatea notarială, onorariile minimale stabilite de Stat sunt justificate și este musai ca ele să existe, pentru acoperirea costurilor fixe de subzistență a birourilor notariale din toate zonele României, inclusiv și mai ales din zonele slab dezvoltate economic; se știe că societățile comerciale, dacă nu merg, dau faliment, se închid, încetându-și pur și simplu activitatea, însă notariatele nu au cum să se închidă, ele sunt obligate prin lege să existe în circumscripțiile judecătoriilor și să asigure în exclusivitate servicii juridice pe procedura necontencioasă, pe tot cuprinsul României, astfel încât toți cetățenii să aibă acces la serviciile notariale și să nu fie privați de existența unui birou notarial chiar și în zonele slab dezvoltate economic, unde cererea de servicii notariale este mult mai redusă;
- în activitatea notarială, concurența există, deoarece onorariile sunt minimale și nu fixe;
- calculele Consiliului Concurenței au fost efectuate greșit; categoric că onorariile notariale din România NU SUNT de 14 ori mai mari decât Germania, nici de 5 ori mai mari decât în Franța, nici de 6 ori mai mari decât în Austria și Spania și nici cu mult mai mari decât în celelalte state UE; o comparație onestă a onorariilor notariale din România cu cele din alte state UE arată că la majoritatea actelor și procedurilor notariale nu există diferențe majore de onorariu;
- eventualele prețuri ridicate plătite de clienți se datorează altor costuri care se adaugă onorariilor notariale; bunăoară, la noi în România, agențiile imobiliare percep comisioane de intermediere mult mai mari decât oriunde în UE.
http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/Observatii-UNNPR.pdf
Mai mult decât atât: trebuie spus că dimpotrivă, există servicii notariale care în România au cele mai mici prețuri din UE. Eu sunt traducător și interpret autorizat de Ministerul Justiției și totodată membru fondator și vicepreședinte al unei ONG care apără și promovează drepturile și interesele profesionale ale traducătorilor și interpreților autorizați: Uniunea Națională a Traducătorilor și Interpreților Autorizați (U.N.T.A.R.). Tocmai de aceea, în această luare de opinie, doresc să mă opresc asupra a două servicii notariale care implică și profesia noastră și care au prețuri mult mai mici în România decât în alte state UE. Este vorba de:
1. întocmirea traducerilor legalizate după înscrisuri și
2. aplicarea apostilei pe actele notariale.
1. Întocmirea traducerilor legalizate după înscrisuri este activitate notarială, deoarece, în conformitate cu art. 12 lit. j din Legea nr. 36/1995 republicată, "efectuarea și legalizarea traducerilor" intră la acte și proceduri notariale aflate în competența notarilor publici. Această procedură notarială ar trebui îndeplinită, cum e legal și firesc, exclusiv de entitățile legalmente competente: birourile individuale notariale și societățile profesionale notariale; efectuarea traducerii ar trebui realizată fie de înșiși notarii publici, dacă sunt autorizați ca traducători de către Ministerul Justiției pe limba sau limbile solicitate de parte, fie prin traducători autorizați de Ministerul Justiției, interni (angajați ai notariatelor) sau externi (liber profesioniști colaboratori ai notariatelor), folosiți de către notariate în conformitate cu art. 1 alin. 3 din Legea nr. 178/1997 privind autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul Național Anticorupție, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de executori judecătorești, cu modificări și completări.
De asemenea, tot în mod legal și firesc, procedura notarială de la art. 12 lit. j din Legea nr. 36/1995 republicată ar trebui taxată nu de traducători, ci de notariatele instrumentatoare la prețuri mai mari sau egale cu onorariile minimale stabilite de Stat în Anexa 4 la OMJ nr. 46/C/2011 actualmente în vigoare, iar traducătorii autorizați folosiți de notariate în baza Legii 178/1997 ar trebui plătiți, desigur, nu de parte, ci de notariatele care îi folosesc, fie cu salariu, dacă ei sunt angajați ai notariatelor, fie cu tarife fixe pe pagină stabilite de Stat în conformitate cu art. 7 alin. 1 din Legea 178/1997, prin ordin comun OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009.
Astfel, pentru pagina de traducere scrisă efectuată în regim normal pentru clienții persoane fizice ai notariatului, notariatul ar trebui să perceapă un onorariu de minim 20 RON, iar pt. clienții persoane juridice de minim 25 RON. În cazul în care partea solicită traducerea în regim de urgență, notariatul trebuie să adauge taxe de urgență fie de 50% pt. traduceri efectuate în 24-48 ore, fie de 100% pt. traduceri efectuate în aceeași zi, în interval de 3-8 ore.
La presiunile Consiliului Concurenței care vrea prețuri cât mai mici pe piață, aceste tarife nu au mai fost modificate din 2005, ele fiind practic aceleași cu cele din vechea Anexă 4 la fostul OMJ nr. 943/C/2005, ceea ce face ca ele să fie mai mici decât tarifele care ar trebui să fie plătite traducătorilor externi cf. OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009.
Astfel, deși onorariul minim pt. pagina de traducere perceput de notariat în conformitate cu Anexa 4 la OMJ nr. 46/C/2011 este de 20 RON la client persoană fizică și 25 RON la client persoană juridică, notariatul ar trebui să-i dea traducătorului extern pe aceeași pagină de traducere 33,56 RON în conformitate cu OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009, adică mai mult decât ia notariatul de la parte.
Deci este evident că onorariile din Anexa 4 la OMJ nr. 46/C/2011 ar fi trebuit actualizate de Ministerul Justiției din oficiu încă din 2009, când s-a emis OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009, dar acest lucru nu s-a făcut. Și este evident că această actualizare ar trebui să se facă, și nu în sensul scăderii, ci în sensul majorării onorariilor notariale din Anexa 4 la OMJ nr. 46/C/2011, astfel încât ele să fie mai mari decât tarifele fixe din OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009, pentru ca notariatele să aibă de unde să plătească traducătorii autorizați cu tarifele fixe stabilite de Ministerul Justiției prin OMJ/OMF nr. 772/C/414/2009, la care au dreptul în conformitate cu art. 7 alin. 1 din Legea 178/1997.
O altă problemă apărută datorită hăituirii notarilor publici de către Consiliul Concurenței este faptul că unele firme private, birouri de traduceri, și-au depășit obiectul licit de activitate denumit de codul CAEN 7430 - activități de traducere scrisă și orală, efectuând cu de la ele putere și traduceri legalizate, cu încălcarea Legii nr. 36/1995 republicată și folosind abuziv traducători autorizați de Ministerul Justiției, cu încălcarea Legii 178/1997 cu modificări și completări. Întocmirea traducerilor legalizate intră la acte și proceduri notariale conform art. 12 lit. j din Legea nr. 36/1995 republicată, ea fiind îndeplinită de notariate pe codul CAEN 6910 - Activități juridice, deci este și trebuie să fie o activitate distinctă de cea a birourilor de traduceri.
După ce s-au apucat abuziv de traduceri legalizate, birourile de traduceri au început să boicoteze activitatea de traduceri a notariatelor, sabotând onorariile minimale din Anexa 4 la OMJ nr. 943/C/2005, aceleași cu cele din actualul OMJ nr. 46/2011, solicitând clienților, pentru efectuarea traducerilor de înscrisuri pe care ele oricum o fac ilegal, prețuri mult mai mici decât onorariile minimale ale notariatelor.
Patronii acestor birouri de traduceri nu numai că au profitat de ambiguitatea prezentei denumiri a profesiei, "traducător autorizat", ci au creat și răspândit concepția eronată că traducătorul autorizat ar fi un traducător care poate traduce orice, care este recunoscut oficial ca traducător etc., deci nu că de fapt este autorizat să presteze exclusiv pt. organele din Legea 178/1997, cum de altfel reiese clar și categoric chiar din cuprinsul autorizației. Ba mai mult decât atât: acești patroni le solicitau, la fel de abuziv, traducătorilor angajați sau colaboratori ai birourilor lor de traduceri să solicite și să obțină autorizația de la Ministerul Justiției spre a putea birourile lor, la limita legalității, să facă traduceri legalizate.
Din acest motiv, foarte mulți traducători solicitau și primeau autorizația de la Ministerul Justiției doar și numai fiindcă așa cereau birourile de traduceri; și o foloseau - iar unii traducători autorizați o folosesc și în prezent - exclusiv ca să lucreze cu aceste firme private. Ba mai mult, când organele statului îi chemau, respectivii traducători refuzau și refuză să se ducă. Prin urmare, atât acești traducători, cât și patronii firmelor de traduceri cu care ei colaborează folosesc în mod abuziv autorizația de traducător de la Ministerul Justiției pentru un cu totul alt scop decât cel pentru care Ministerul Justiției o eliberează.
Ba chiar mai rău, unele birouri de traduceri s-au unit într-un fel de mafie care urmărește să scoată mai întâi efectuarea traducerilor de la notariate prin prețuri de dumping și publicitate agresivă, știut fiind că notariatele nu pot scădea prețul mai jos de onorariile minimale stabilite de stat și nici nu au voie să-și facă reclamă; iar acum aceleași birouri de traduceri urmăresc să scoată și legalizarea de la notariate.
Astfel, pe de-o parte, cu rea-credință, unele birouri de traduceri îi învață greșit pe traducătorii autorizați angajați sau colaboratori ai lor că din moment ce sunt autorizați, înseamnă că ei pot face orice, că ștampila lor ar fi chipurile suficientă, că traducerea legalizată nu ar fi un produs finit ce emană de la notariat cum este de fapt, ci legalizarea ar fi un serviciu conex traducerii și ar fi chipurile opțională, doar dacă partea o cere.
Pe de altă parte, aceeași mafie îi învăța și îi învață și pe clienți că ar fi corect așa, că legalizarea ar fi chipurile prea scumpă și, tot chipurile, nu ar fi necesară, că doar "traducătorii noștri sunt autorizați" etc. A se vedea câtă agitație fac și acum acești oameni fără scrupule împotriva profesiei notarilor publici, care nu fac decât să-și exercite legal profesia și să câștige o pâine din munca lor, din atribuțiile date prin lege în competența lor, deci nu din munca traducătorilor, cum pretind unii patroni de birouri de traduceri, care de fapt chiar ei fac asta.
Această mafie a încercat impunerea pe piață a denumirii eronate de "traduceri autorizate", în ideea de a înlocui denumirile corecte de "traduceri legalizate" sau "traduceri notariale", pentru a se pierde orice legătură cu ideea că notariatele și numai ele fac și trebuie să facă traduceri legalizate, deoarece această procedură notarială este în competența lor prin lege și este interzis să o îndeplinească altcineva.
Ceea ce încearcă să obțină prin astfel de practici incorecte unele birouri de traduceri care fac abuziv și traduceri legalizate este dereglementarea acestei activități reglementate, fiindcă dacă ar reuși s-o scoată de la notariate, automat nu i s-ar mai aplica legislația notarială; iar prin ștergerea diferenței dintre "traducător" și "traducător autorizat" și ascunderea faptului că "traducătorul autorizat" este de fapt traducătorul judiciar, chiar dacă Legea 178/1997 actualmente în vigoare nu îl numește explicit așa, unii patroni de birouri de traduceri vor scoaterea acestei activități de la două profesii reglementate și din sfera serviciilor de interes public și considerarea ei activitate comercială, pe piața liberă și concurențială. Asta le-ar permite SRLurilor de traduceri să facă tot ce vor ele, iar pe noi, traducătorii și interpreții judiciari, să ne exploateze cât vor și să ne plătească de mizerie, pe considerentul că ei în calitate de comercianți liberi nu pot fi obligați să respecte tarifele stabilite de stat conform legii.
Practic libertatea acestor comercianți liberi de a face traduceri legalizate, pe care și-au luat-o singuri, cu de la ei putere și cu încălcarea legii, afectează grav drepturile noastre bănești pe care noi le avem conform legii, dar în practică ajungem să nu beneficiem de ele, datorită ingerinței ilegale a birourilor de traduceri în această activitate reglementată, fiind plătiți de SRLurile exploatatoare de traduceri cu prețuri pe pagină între 2 și 6 ori mai mici decât tarifele stabilite de stat pe care ar trebui să le primim de la organele statului sau cu autoritate de stat, unde sunt incluse și notariatele.
De asemenea, unele birouri de traduceri au inventat și răspândit practici profesionale incorecte, cum ar fi lucrul la distanță, via e-mail, inclusiv cu traducători autorizați din alte localități, cu încheieri semnate și ștampilate în alb lăsate birourilor de către traducătorii lor colaboratori; sau lucrul cu ștampile multiple, prin care traducătorul autorizat colaborator este obligat de birourile de traduceri să-și confecționeze două sau mai multe ștampile la fel, dintre care una rămâne la traducător, iar restul sunt date birourilor de traduceri cu care acesta colaborează, astfel ștampila traducătorului autorizat fiind folosită - mai bine zis abuzată - după bunul plac de alte persoane decât traducătorul autorizat.
Mafia acestor patroni de SRLuri de traduceri care încalcă legea speră ca prin încălcări tot mai frecvente ale legii în practică, această practică ticăloșită a lor să devină o nouă normă.
Noi, actualii traducători și interpreți autorizați și viitorii traducători și interpreți judiciari, dorim să ne practicăm independent profesia, lucrând direct cu organele statului sau cu autoritate dată de stat care au dreptul să ne folosească în conformitate cu legea și pe care avem obligația și plăcerea să le servim ori de câte ori ne cheamă. Pentru aceasta, lucrăm strict și exclusiv în baza autorizației de la Ministerul Justiției, care este nominală și netransmisibilă. Nici nu dorim și nici nu avem nevoie de intermedierea birourilor de traduceri neautorizate de nimeni.
De asemenea, dorim să primim pentru munca noastră tarifele stabilite de stat conform legii, care ni se cuvin conform legii și nu prețurile de mizerie pe care le oferă birourile de traduceri care fac abuziv intermedierea serviciilor noastre. Nu dorim și nu avem nevoie să plătim zeciuială la acești samsari exploatatori.
Și nu dorim nici să fim în continuare discriminați comparativ cu colegii noștri din alte state UE, care sunt plătiți pentru serviciile de traduceri și interpretare prestate pentru sistemul de justiție la prețuri de la de câteva ori până la de câteva zeci de ori mai mari.
Tocmai de aceea, onorariile notarilor publici pentru efectuarea traducerilor trebuie să crească, nu să scadă, ca să aibă de unde să dea și traducătorilor folosiți de notariate atât cât trebuie, conform legii, iar U.N.T.A.R. va lupta până la capăt pentru drepturile bănești care se cuvin traducătorilor și interpreților autorizați în baza legislației în vigoare.
Rezultatul proastei plăți a traducătorilor și interpreților autorizați este de cele mai multe ori slaba calitate a prestației: aproape întotdeauna birourile de traduceri aleg prețul cel mai mic în detrimentul calității, preferând să lucreze nu cu traducătorii cei mai buni, ci cu cei mai ieftini, ca să aibă cheltuieli cât mai reduse cu forța de muncă.
Se știe că înscrisurile produc efecte, iar traducerile după ele de asemenea. Tocmai de aceea, exactitatea este cerință obligatorie pentru traducerile după înscrisuri, iar o traducere proastă este evident că nu are cum să fie exactă. Pentru siguranța circuitului înscrisurilor, este imperios necesar ca traducerile legalizate după înscrisuri să se facă exclusiv la notariate, iar traducătorii să fie plătiți cum trebuie de către notariate și să muncească numai sub îndrumarea atentă și competentă a notarilor publici, cu respectarea legii și nu după bunul plac al patronilor de birouri de traduceri. Astfel, notariatele, indiferent cu ce traducător al lucra, ar plăti la fel orice traducător, cu aceleași tarife, conform OMJ/OMF, deci criteriul de selecție a traducătorilor de către notariate nu este prețul cel mai mic în detrimentul calității, ca la birourile de traduceri, ci la notariat întotdeauna primează calitatea maximă a prestației, în vederea asigurării exactității traducerilor după înscrisuri.
2. Aplicarea apostilei pe actele notariale costă în țările UE minim 10 EUR pt. fiecare document, iar în România, pentru aplicarea apostilei pe actele notariale, Camerele Notarilor Publici percep numai 35 RON, deci sub 10 EUR, așadar un tarif mai mic decât în restul țărilor UE.
Cu toate acestea, de cele mai multe ori, consumatorii români ajung să plătească sume mult mai mari pentru aplicarea apostilei, dar nu din vina notarilor publici sau a Camerelor Notarilor Publici, ci pentru faptul că există societăți comerciale private care în mod ilegal și abuziv fac speculă cu acest serviciu de interes public.
În conformitate cu art. 1 lit. c coroborat cu art. 3, 6 și 7 din Convenţie cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, singurele care apostilează legal acte notariale sunt Camerele Notarilor Publici.
http://www.hcch.net/index_en.php?act=conventions.text&cid=41
Astfel, art. 1 lit. c prevede că actele notariale sunt acte oficiale, iar art. 3 prevede că actele oficiale din art. 1 se apostilează.
Prin urmare, implicit și traducerile legalizate se supun procedurii apostilării conform art. 3, deoarece ele sunt acte notariale în sensul art. 1 lit. c, din moment ce ele sunt rezultatul îndeplinirii procedurii notariale de la art. 12 lit. j din Legea 36/1995 republicată, emană de la notariat și poartă semnătura și sigiliul unui notar public - adică exact ce atestă și apostila.
Iar art. 6 prevede că statele membre desemnează organele competente să aplice apostila; România a desemnat în acest sens Camerele Notarilor Publici ca fiind organul competent să aplice apostila pe actele notariale - deci implicit și pe traducerile notariale.
Prin urmare, corect și legal este ca traducerile legalizate să fie apostilate de Camerele Notarilor Publici.
Incorectă și ilegală este ingerința unor firme private în această procedură oficială, adică autointitulatele "birouri de traduceri autorizate, legalizate, apostilate", care prostesc clienții pin publicitate înșelătoare că ele ar face apostilări; aceste firme private nu au nici calitatea de organ competent desemnat de statul român să aplice apostila conform art. 6 din Convenție și nu au nici calitatea de semnatar al actului sau de titular al actului ca să fie îndrituiți să solicite organului competent aplicarea apostilei, cum prevede art. 5 din Convenție.
Spre deosebire de ele, prin procedura legalizării semnăturii traducătorului autorizat, notarii publici au calitatea de semnatar al actului notarial numit traducere legalizată, deci au calitatea să ceară chiar ei și birourile lor notariale Camerei Notarilor Publici apostilarea traducerilor legalizate, cf. art. 5 din Convenție.
În concluzie, singurele care fac activitate ilegală sunt "birourile de traduceri, legalizări și apostilări"; aceste firme private nu numai că sunt neautorizate de Ministerul Justiției, ele nu sunt și nici nu au cum să fie parte a sistemului de justiție, nu numai că efectuează abuziv traduceri legalizate fără să fie notariate, cu încălcarea Legii 36/1995, dar mai mult: iată că ele încalcă și Convenția de la Haga din 1961, intervenind în activitatea apostilării și jecmănind clienții cu prețuri între 90 și 250 lei pe o apostilă care la Camera Notarilor Publici costă DOAR 35 lei.
Prin urmare, orice propunere legislativă de modificare și completare a legislației notariale ar trebui să aibă drept scop etanșeizarea și nu deschiderea pieței serviciilor notariale, iar prioritatea nr. 1 ar trebui să fie categoric eliminarea ingerinței în activitatea notarială a firmelor private intermediare, adică a samsarilor, bandiților, speculanților și exploatatorilor oamenilor muncii.
Este regretabil și totodată revoltător că se încearcă din nou discreditarea profesiei notarilor publici și a activității notariale, fără niciun temei. Da, este adevărat că românii plătesc mai mult decât alți europeni pe acte și proceduri notariale, dar acest lucru este valabil pentru aproape toate serviciile și produsele, iar cauza nu trebuie căutată în onorariile minimale ale notarilor publici, care oricum sunt stabilite de Stat, prin ordin al ministrului justiției, ci în slaba putere de cumpărare a românilor, care se datorează proastei salarizări.
Atât inițiatorii proiectului, cât și Consiliul Concurenței ar trebui să știe că României i s-a bătut obrazul de atâtea ori din cauza celor mai mici salarii din Europa, atât în ce privește salariul minim în EUR pe lună, unde România ocupă locul 4 din coadă, mai rău decât la noi fiind doar în Albania, Bulgaria și Macedonia, iar în ce privește salariul minim în standarde ale puterii de cumpărare, România ocupă locul 3 din coadă, mai rău decât la noi fiind doar în Albania și Bulgaria:
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-xplained/index.php/File:Minimum_wages,_July_2015_(%C2%B9)_(EUR_per_month)_YB16.png
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:Minimum_wages,_July_2015_(%C2%B9)_(PPS_per_month)_YB16.png
Spre deosebire de guvernele anterioare, guvernul Ponta s-a străduit și se străduiește continuu să îndrepte această situație și de asta a crescut treptat salariul minim pe economie și îl va mai crește și în viitor. Întotdeauna patronii firmelor private sunt cei care manifestă nemulțumiri față de aceste creșteri, deoarece ei, ca clasă exploatatoare, au interese antagoniste și ireconciliabile cu cele ale oamenilor muncii. Astfel, omul muncii dorește o retribuție suficientă drept răsplată pentru munca lui, în timp ce patronul exploatator vede în retribuție o cheltuială, pe care, desigur, o dorește cât mai mică.
În orice caz, tocmai hăituirea profesiei notarilor publici de către Consiliul Concurenței și insistențele acestuia de a impune deschiderea pieței și liberalizarea tarifelor notariale a afectat imaginea și autoritatea profesiei notarilor publici, stimulând ingerința ilegală a firmelor private în activitatea notarială, inclusiv și mai ales în procedura notarială de la art. 12 lit. j din Legea nr. 36/1995 republicată, dar și în procedura apostilării actelor notariale, fapt ce a dus implicit apariția și proliferarea practicilor incorecte, a ilegalităților, abuzurilor, slabei calități a prestațiilor care este inadmisibilă în sistemul de justiție, a dumpingului, evaziunii fiscale și exploatării omului de către om. Considerăm că profesia noastră este și ea o victimă a acestei politici păguboase a hăituirii notarilor publici, ne opunem cu toată fermitatea împotriva acestei samavolnicii, ca să nu mai fim privați de drepturile bănești care ni se cuvin conform Legii 178/1997, și ne solidarizăm din toată inima cu profesia notarilor publici.
--
Interzicerea comunismului în România nu are nicio justificare, ci este o aberație impusă României din afară, de puterile imperialiste în frunte cu SUA, care au subjugat România și au transformat-o în colonie, iar poporul a fost transformat fie în sclavi, fie în șomeri.
Așa cum bine a remarcat tovarășul acad. prof. dr. Ion Ianoși, eminent om de cultură, în România nici măcar nu a existat vreodată comunism, deci ceva inexistent nu poate fi nici condamnat, nici interzis. De altfel, niciunde în lume nu a existat comunism, ci doar socialism, fiindcă la etapa de dezvoltare a comunismului încă nu a ajuns nicio țară, nici măcar Uniunea Sovietică. Să nu uităm că România era condusă conform Programului Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și de înaintare a României spre comunism. Deci este evident că România nici vorbă să fi ajuns deja în comunism, ci abia înainta spre el.
Se știe că baza ideologică a partidelor și organizațiilor autentic comuniste este doctrina sănătoasă și progresistă marxist-leninistă, care se aplică în orice și care, tocmai de aceea, era și este necesar să fie însușită de întreg poporul. Apariția marxismului a însemnat o revoluție în gândirea mondială, marcând momentul când filosofia devine știință, și anume știința celor mai generale legi ale dezvoltării naturii, societății și gândirii, o știință cu obiect de studiu, legi și metode de cercetare proprii și cu rezultate ce aveau să fie confirmate de realitatea obiectivă înconjurătoare. Necesitatea însușirii filosofiei marxist-leniniste decurge nu numai din faptul că ea, ca știință a științelor, constituie baza metodologică a științelor particulare, fiind singura concepție științifică despre lume, instrumentul metodologic indispensabil intelectualității progresiste pentru cercetarea științifică în orice domeniu și arma teoretică a partidelor socialiste, comuniste și muncitorești în lupta pentru transformarea revoluționară a lumii. De asta fără marxism-leninism nu se poate nimic, iar ce se face pe alte baze decât marxist-leniniste este din start sortit eșecului, iar realitatea a confirmat această teorie și o confirmă și în prezent.
"Filosofii nu au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba." Așa scrie Karl Marx în "Teze despre Feuerbach". Exact prin asta se diferențiază marxismul de toate celelalte filosofii: marxismul chiar a schimbat lumea, și anume in bine, adică spre binele și in folosul maselor populare, al proletariatului internaționalist. Așa cum scria și Rosa Luxemburg la vremea ei, socialismul este prima și deocamdată singura mișcare populară din istoria lumii care își propune și este predestinata de istorie să aducă în acțiunile sociale ale omului un scop conștient, o gândire planificată și astfel libera voință. Friedrich Engels spunea că prin aceasta, socialismul reprezintă un salt din lumea animalelor lipsite de rațiune și voință proprie în lumea libertății.
Internaționalismul socialist constituie baza teoretică unitară și unică pentru proletariatul de pretutindeni, este doctrina care reunește toate țările precum rândurile într-o carte, deasupra oricăror secte, orientări, curente diferite, utopii și experimente locale; este busola în mâna proletariatului de pretutindeni, care îl ajută să se orienteze, să știe mereu unde se află, încotro trebuie să se îndrepte și unde trebuie să ajungă, astfel încât să-și orienteze întreaga tactică în lupta între muncă și capital mereu către scopul final: obținerea puterii în stat de către clasa muncitoare, care astfel învinge clasa exploatatoare și devine clasa conducătoare.
Aceasta nu este o utopie, cum vrea dreapta reacționară să ne prostească să credem; nu, fiindcă acest scop cu adevărat a fost realizat în trecut prin victoria socialismului în URSS și în atâtea alte state, inclusiv la noi în România. Utopie este ceva irealizabil, dar lumea întreagă a putut vedea cu ochii realizarea concretă a noii orânduiri în care într-adevăr, ca niciodată în istorie, poporul muncitor a învins forțele reacționare și ajuns la putere; iar norocoșii au putut trăi în noua orânduire și s-au convins că e bună, mult mai bună decât orânduirea burghezo-moșierească și decât oricare altă orânduire anterioară bazată pe antagonismul de clasă și exploatarea omului de către om. Noi, tinerii de astăzi, știm asta de la bunicii noștri, care au trăit foarte fericiți în socialism și, chiar dacă socialismul nu i-a îmbogățit, le-a dat o viață decentă. Socialismul le-a dat tot ce le-a trebuit și tot ce nu mai avem noi astăzi, și anume drepturi și libertăți democratice garantate printr-o constituție democratică, drepturi pe care acum, în noul regim burghezo-moșieresc postdecembrist, le pierdem unul câte unul, devenind privilegii de clasă pentru cei cu bani; ex. învățământul gratuit de toate gradele, dreptul la muncă și la repartiție pe un post conform calificării școlare și profesionale, dreptul la ziua de muncă de cel mult 8 (opt) ore, dreptul la condiții de muncă decente și la retribuție suficientă, dreptul la asistența medicală gratuită și multe, multe alte binefaceri.
Iată doar câteva din lucrurile bune care s-au făcut în România în primii ani ai construcției socialismului:
1. După 23 August 1944, odată cu revenirea în țară din exilul sovietic al tovarășilor Ana Pauker și Vasile Luca, a fost reorganizat Partidul Comunist Român care, dintr-un partid minuscul aflat de două decenii în ilegalitate, a fost transformat într-un partid de mase, în forța politică democratică aptă și abilitată să conducă România în numele poporului muncitor.
2. La 6 Martie 1945 a avut loc instalarea la conducerea României a primului guvern democrat-popular condus de tovarășul Dr. Petru Groza, guvern dominat de comuniști care, cu sprijinul și sub îndrumarea Uniunii Sovietice Eliberatoare, a dus România pe calea progresului și a reformelor democratice.
3. Imediat, la 23 martie 1945, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 187/1945, guvernul Groza a înfăptuit o reformă agrară, de împroprietărire a oamenilor muncii din mediul rural cu terenuri agricole, reformă prin care a fost fărâmițată marea proprietate funciară a chiaburo-moșierimii exploatatoare, mai ales terenuri ale celor ce se făceau vinovați de colaboraționism cu Germania hitleristă, crime de război și dezastrul țării, precum și ale celor care s-au refugiat în străinătate, în țările imperialiste cu care România nu era în relații bune, dar și ale persoanelor fizice care aveau pământ excedentar, adică tot ce depășea 50 de hectare. Astfel, în mod just și în spiritul dreptății sociale și al eticii și echității socialiste, se pregătea terenul pentru marea cooperativizare a agriculturii ce avea să urmeze.
4. Un alt eveniment important și benefic pentru popor a avut loc la 15 Iulie 1946: adoptarea noii legi electorale a tovarășului Dr. Petru Groza, Legea nr. 560/1946, care, pentru prima oară în istorie, prevedea votul universal al tuturor cetățenilor României cu vârsta de minim 21 de ani, indiferent de naționalitate, sex, ocupație, avere, educație școlară și pregătire profesională etc., lege contestată vehement de țărăniști, în frunte cu liderul lor Iuliu Maniu, dar și de liberali, adică de partidele dreptei reacționare burghezo-moșierești, fiindcă știau că dacă va vota întregul popor, partidele lor de clasă nu vor mai ajunge la putere.
5. Primele alegeri libere și democratice de la 19 Noiembrie 1946 au demonstrat pe deplin acest lucru, când puhoaiele de oameni ai muncii de la orașe și sate, care mulți dintre ei, deși aveau deja o vârstă destul de înaintată, votau atunci pentru prima oară în viața lor și au ales Soarele, simbolul Blocului Partidelor Democratice dominat de Partidul Comunist, fiindcă oamenii știau că asta este singura cale ca să scape de sărăcie, șomaj, analfabetism, antagonism de clasă și exploatarea omului de către om și să aibă o viață normală și fericită în noua orânduire socialistă.
6. Un eveniment crucial în istoria acelor ani a fost la data de 30 Decembrie 1947 când, prin abdicarea ex-regelui Mihai de Hohenzollern, România a scăpat de forma de guvernământ anacronică și antidemocratică a monarhiei ereditare și de dinastia burghezo-moșierească a familiei de Hohenzollern străină de neam și țară, acest eveniment deschizând calea proclamării Republicii Populare Române, întâiul stat român al oamenilor muncii de la orașe și sate, în care puterea emana de la popor și era reprezentată de popor prin organe alese în mod democratic.
7. Prin noua Constituție a Republicii Populare Române din 1948, cetățenilor României populare le erau garantate o serie de drepturi și libertăți democratice. În primul rând dreptul suprem al omului: dreptul la muncă, prin faptul că statul garanta crearea de noi locuri de muncă în întreprinderi de stat, pe măsura înfăptuirii naționalizării; dreptul la condiții de muncă decente, la ziua de lucru de cel mult 8 ore și la retribuție suficientă, distribuită echitabil, după principiul just la muncă egală, plată egală; dreptul la învățământ de stat gratuit, laic și performant după modelul superior sovietic; drept la asistență medicală gratuită, asigurată de Stat; dreptul la repaus săptămânal, la concediu de odihnă și concediu medical plătit, dreptul de a alege și a fi ales în toate funcțiile din partid și din stat pentru toți cetățenii, exceptând, desigur, dușmanii poporului, care erau condamnați, printre altele, și la degradare civică.
8. Prin noul Cod Penal al Republicii Populare Române din 2 Februarie 1948 se crea baza legală pentru înfăptuirea justiției democratice de tip socialist, prin care erau pedepsiți criminalii de război, colaboratorii Germaniei hilteriste, criminalii legionaro-fasciști, bandiții, speculanții, exploatatorii oamenilor muncii, oponenții naționalizării și cooperativizării, sabotorii economiei socialiste, trădătorii țării și ai Uniunii Sovietice Eliberatoare, uneltitorii contra orânduirii socialiste și toți dușmanii poporului. S-au definit infracțiunile socialmente periculoase ca fiind acelea care aduc atingere și pun în primejdie siguranța statului sau ordinea socială și au fost descrise pedepsele și aplicarea acestora: închisoarea, munca silnică pe viață sau pe perioadă determinată, degradarea civică și confiscarea averii.
Prin urmare, este clar că toți care au ajuns în pușcărie în anii 50 au ajuns fiindcă erau dușmani ai poporului și au fost pedepsiți pentru faptele lor ticăloase, în conformitate cu legile în vigoare, care la acea vreme chiar se respectau în România, nu ca acum. Etnicii germani care au fost deportați în Siberia sau în Bărăgan nu au ajuns acolo abuziv, datorită etniei, ci din cauză că au fost fasciști, colaboratori ai Germaniei hitleriste care se înrolaseră de bună voie în armata hitleristă, mai ales în Waffen-SS și aveau o atitudine reacționară, antiromânească, fățiș dușmănoasă față de România, de poporul român și față de eliberatorul sovietic. Dimpotrivă, dintre etnicii germani progresiști, care au aderat la Comitetul German Antifascist condus de tovarășul Anton Breitenhofer, muncitor la Uzinele Reșița, scriitor și jurnalist de limbă germană din România, nu a ajuns nimeni nici în Siberia, nici în Bărăgan, nici în pușcărie.
Intelectualii care au ajuns la pușcărie au ajuns acolo nu fiindcă erau intelectuali, ci fiindcă erau dușmani ai poporului, mai ales criminali legionaro-fasciști, dar și exponenți ai partidelor reacționare burghezo-moșierești antisocialiste și antiprogresiste. Intelectualii progresiști nu au făcut niniun minut de pișcărie, nici Parhon, nici Sadoveanu, nici Ana Aslan, nimeni.
La fel, preoții care au ajuns la pușcărie nu au ajuns fiindcă erau preoți, ci fiindcă erau legionari sau fiindcă erau moșieri sau chiaburi oponenți ai cooperativizării, dornici să-și păstreze moșiile și privilegiile de clasă. Iar oponenții naționalizării și cooperativizării au ajuns de asemenea în mod corect la pușcărie, deoarece așa prevedeau actele normative în baza cărora se înfăptuiau naționalizarea și cooperativizarea: că oponenții sunt pedepsiți cu închisoarea, munca silnică, degradarea civică și confiscarea averii. Deci nu s-a făcut nimic abuziv: s-au aplicat legile în vigoare așa cum erau. Deci toți erau vinovați de ceva, nimeni nu a ajuns în pușcărie degeaba.
9. Un pas important spre marea transformare socialistă a României a fost realizat la 11 Iunie 1948, când a avut loc intrarea în vigoare a Legii nr. 119/1948, prin care s-a înfăptuit naționalizarea industriei și astfel, prin desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție, s-a trecut la modul de producție socialist, prin eliminarea diferențelor de avere eliminându-se antagonismul de clasă și exploatarea omului de către om. În mod just, legea prevedea pedepse cu închisoarea, munca silnică și confiscarea averii pentru toți acei dușmani ai poporului care se opuneau naționalizării, adică binelui colectiv al întregului popor.
10. În mod similar, prin Decretul nr. 83/ 2 Martie 1949, s-a trecut la cooperativizarea agriculturii, prin care se desființa proprietatea funciară chiaburo-moșierească și înființau GASurile și GACurile, adică viitoarele IASuri și CAPuri, după modelul superior sovietic de tip colhoznic. Astfel, s-au creat premisele trecerii la agricultura modernă, mecanizată, eficientă, pe suprafețe mari, pe toate ogoarele patriei noastre socialiste. Toți bandiții, criminalii legionaro-fasciști, speculanții, chiaburii (culacii), uneltitorii contra ordinii sociale care doreau menținerea averilor lor și a privilegiilor lor de clasă, toți dușmanii poporului care se opuneau cooperativizării agriculturii și îi îndemnau pe țărani la răzmeriță erau pedepsiți conform acestui decret, pe bună dreptate, cu închisoarea, munca silnică și confiscarea averii.
11. În plan cultural, cel mai important eveniment a avut loc la 20 octombrie 1944, dată ce avea să devină Ziua Prieteniei Româno-Sovietice: înființarea Asociației Române pentru Legături cu Uniunea Sovietică (ARLUS) de către un grup de intelectuali progresiști, la inițiativa tovarășului acad. prof. dr. C.I. Parhon, cu sprijinul tovarășei Anei Pauker și a celorlalți tovarăși cu funcții înalte în Partid și în stat la vremea aceea. Această organizație culturală avea să fie recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică prin Legea nr. 36/1948 și avea să ajungă să numere peste 150.000 membri, reunind elita intelectuală progresistă a vremii, nume ilustre ale științei, culturii și artei din România acelor vremuri. Deci iată, de mai bine de 25 de ani se tot încearcă a ni se băga pe gât o minciună uriașă, cum că regimul socialist ar fi persecutat intelectualitatea, când de fapt dimpotrivă, abia atunci a putut să se dezvolte adevărata intelectualitate, cea progresistă, de stânga, reprezentată de nume sonore precum acad. prof. dr. C.I. Parhon, reputat medic endocrinolog și psihiatru, savant de largă recunoaștere internațională, comunist convins și prosovietic convins încă din fragedă tinerețe; scriitorii Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mihai Beniuc, A. Toma, Dan Deșliu, Nina Cassian, Maria Banuș, Alexandru Sahia, Titus Popovici, Aurel Baranga etc.; reputații matematicieni Simeon Stoilov, Solomon Marcus, Grigore Moisil, Dimitrie Pompeiu, medicii Dimitrie Bagdasar și Florica Bagdasar, C.I. Parhon, Ana Aslan, Simion Oieriu, Ștefan Milcu, psihologul și logicianul Athanasie Joja, sociologul Gh. Vlădescu-Răcoasa, academicienii Tudor Vianu și Mihail Ralea, biologul Traian Săvulescu, istoricii Petre Constantinescu-Iași și Andrei Oțetea, filosoful și scriitorul Ion Ianoși, pictorul Camil Ressu, actorii Dina Cocea și Radu Beligan și mulți, foarte mulți alți oameni de știință, cultură și artă, intelectuali de mare valoare, de fapt adevărata elită intelectuală socialistă și progresistă a României.
12. Această organizație culturală a avut meritul deosebit de a fi creat Biblioteca Centrală ARLUS, cu filiale în toate orașele mari ale României, o contribuție benefică la culturalizarea întregului popor.
13. Tot prin ARLUS, s-a mai făcut un lucru foarte bun: s-a înființat Editura "Cartea Rusă", unde se traduceau în limba română și se editau cărți din autorii ruși și sovietici, dar se editau și autori români progresiști; de asemenea, se traduceau în limba română și se editau și mari capodopere ale literaturii universale.
14. Alt lucru foarte bun a fost și crearea lanțului de librării "Cartea Rusă" în toate orașele mari ale țării, prin care se făcea vânzarea de carte bună și ieftină, accesibilă întregului popor.
15. Un proces de o importanță deosebită a început în acei ani: luminarea poporului, atât la sensul propriu, prin Planul Național de Electrificare, după model sovietic, cât și la sensul figurat, prin alfabetizarea și culturalizarea oamenilor muncii de la orașe și sate. Electrificarea a constituit baza creării unei industrii moderne și a unei agriculturi competitive, iar alfabetizarea și facillizarea accesului popular la învățământ, știință și cultură a constituit baza progresului tehnico-științific și cultural în țara noastră și în același timp fundamentul creării omului nou, progresist, educat în spiritul ideologiei sănătoase marxist-leniniste, care va contribui la făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate și la înaintarea României spre comunism.
Prin urmare, socialismul este exact contrariul la ceea ce se minte azi că ar fi fost. Socialismul a fost un regim legitim, care s-a instaurat prin voința majorității covârșitoare a poporului cu drept de vot, exprimată liber și democratic la 19 Noiembrie 1946. A fost un regim care avea drept obiectiv principal binele colectiv al întregului popor prin eliminarea antagonismului de clasă și a exploatării omului de către om și crearea economiei de stat planificate bazate pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție și făurirea societății socialiste multilateral-dezvoltate, bazate pe unitatea, solidaritatea și buna colaborare a tuturor categoriilor de oameni ai muncii de la orașe și sate, eliminarea privilegiilor de clasă și crearea de drepturi și libertăți democratice garantate prin Constituție pentru întregul popor. Bunicii și părinții noștri au construit România cea nouă și au iubit-o, au fost mândri de ea și au trăit fericiți în ea și au dorit acest lucru și pentru noi, cei mai tineri, care, atunci în socialism, am avut o copilărie fericită și lipsită de griji prin grija Partidului și Statului, însă acum, din păcate, nu mai avem parte de toate bucuriile și binefacerile socialismului de odinioară de care au beneficiat generațiile anterioare.
Ar trebui să le crape obrazul de rușine celor care azi, condamnând comunismul și voind să-l interzică la indicațiile puterilor imperialiste, de fapt batjocoresc voința legitimă și liber exprimată a poporului român stăpân pe propriu-i destin în anii socialismului democratic și în același timp întinează memoria, munca, lupta și jertfa tuturor oamenilor de valoare pe care i-a dat România Socialistă, adevărata elită intelectuală a țării.
Astăzi este de datoria noastră, a tinerilor intelectuali, să-i urmăm pe acești oameni minunați, exemple pozitive pentru noi, să le continuăm munca și lupta și să criticăm de pe pozițiile firești, științifice, marxist-leniniste orice concepții retrograde burghezo-moșierești a pseudointelectualilor de azi (Tismăneanu, Patapievici, Cărtărescu, Doina Cornea, Ana Blandiana, Andrei Pleșu, Mircea Dinescu, etc. etc.), care se erijează în false elite și în falși conducători spirituali și orice tentativă a lor de a ne rescrie istoria și de a perverti adevăratele valori ale poporului muncitor, care sunt valorile socialismului luminat. Ei încearcă să ne prostească pe noi, poporul, cum că socialismul/ comunismul ar fi fost ceva rău și că de asta ar fi eșuat în 1989 în toată Europa de Est. Însă comunismul nu a existat, fiindcă nicio țară, nici măcar URSS, nu ajunsese încă la acea etapă de dezvoltare; toate țările socialiste erau în socialism și abia se pregăteau pentru înaintarea spre comunism; de asemenea, rău nu a fost și nu este socialismul internaționalist, ci rele sunt abaterile de la el, adică deviaționismele și exact aceste deviaționisme sunt cele care au căzut în decembrie 89. Ceaușismul este un exemplu de abatere, de deviaționism, de trădare a cauzei și de întinare a idealurilor socialismului democratic.
Tocmai de aceea, o condamnare a totalitarismului deviaționist-ceaușist de către Băsescu, Tismăneanu et comp de asemenea nu mai era și nu este necesară, deoarece ea a fost făcută deja, și anume de tovarășul Ion Iliescu, chiar în decembrie 89, de pe adevăratele poziții marxist-leniniste, când spunea poporului întreg despre clanul Ceaușescu că erau niște "conducători care s-au autointitulat conducători, s-au autointitulat aleși ai poporului, s-au autointitulat comuniști. Ei n-au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului științific; au întinat numai numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care și-au dat viața pentru cauza socialismului în această țară!" Aceasta este prima și singura condamnare autentică a clanului Ceaușescu și a regimului lor deviaționist, pseudosocialist și criptocapitalist atât de dăunător României și poporului român.
Ceaușescu s-a făcut cu adevărat vinovat de genocid și de subminarea economiei naționale, iar procesul de la Târgoviște a fost corect, sentința a fost justă, pedeapsa a fost meritată, iar executarea sentinței a fost spre binele României și al întregului popor. Însă ce nu s-a spus la procesul de la Târgoviște și nu s-a inclus în sentință este uzurparea ordinii sociale de care se face vinovat Ceaușescu și politica externă antisovietică proimperialistă pe care a promovat-o, deci relațiile cu puterile imperialiste, mai ales USA, creditele luate de la organismele imperialiste FMI și Banca Mondială pentru care poporul a plătit cu ani grei de penurie de alimente, foamete, frig, întuneric, cozi la aproape orice, cartele la alimentele de bază și rații alimentare insuficiente, lipsuri și nevoi și cea mai cruntă mizerie; nicăieri în țările cu adevărat socialiste, fidele URSS, nu a fost așa ceva; nici în R. D. Germană, nici în R. S. Cehoslovacă, nici în R. P. Ungară, nici în R.P. Bulgară nu vedeai rafturi goale în alimentări, nu vedeai știfturi în magazine, ci produse de foarte bună calitate, care rivalizau cu cele occidentale, niciunde nu se lua apa caldă și rece, lumina și căldura ca la noi în România ceaușistă deviaționistă, antisovietică, proimperialistă, pseudosocialistă și criptocapitalistă.
Toate aceste țări socialiste fidele URSS au asigurat popoarelor de acolo un nivel de trai ridicat, în timp ce în România lui Ceaușescu nivelul de trai al poporului nu numai că nu a progresat, ci a regresat văzând cu ochii; nici măcar după mult trâmbițata plată a datoriei externe, nici atunci nu s-a văzut o îmbunătățire a nivelului de trai în România. Toate țările cu adevărat socialiste s-au bucurat de sprijin intens din partea Uniunii Sovietice, în timp ce România deviaționistă, prin politica antisovietică a lui Ceaușescu, a fost privată de acest sprijin pe toate planurile; prin urmare, antisovietismul a fost ceva rău, dăunător României, dezvoltării și prosperității ei și bunăstării poporului român.
Tocmai de aceea, nu trebuie pus semnul "=" ("egal") între socialismul autentic marxist-leninist prosovietic și internaționalist pe de o parte și ceaușismul deviaționist ultranaționalist, antisovietic, proimperialist, pseudosocialist și criptocapitalist pe de altă parte cum vor astăzi dușmanii poporului și tocmai de aceea nu trebuie interzise partidele comuniste în România, cu atât mai mult cu cât ele nu sunt interzise în nicio țară europeană cu democrație autentică. Iată mai jos o listă a principalelor partide roșii, adică socialiste, comuniste și muncitorești, care toate activează legal în țările Europei:
Deutsche Kommunistische Partei (DKP) - Partidul Comunist German - Germania
Die Linke (Die Linkspartei) - Partidul Stângii - Germania
Kommunistische Partei Deutschlands (KPD) - Partidul Comunist din Germania
Marxistisch-Leninistische Partei Deutschlands (MLPD) - Partidul Marxist-Leninist din Germania
Kommunistische Partei Österreichs (KPÖ) - Partidul Comunist din Austria
Marxistisch-Leninistische Partei Österreichs (MLPÖ) - Partidul Marxist-Leninist din Austria
Parti communiste français (PCF) - Partidul Comunist Francez - Franta
Nouveau Parti anticapitaliste (NPA) - Noul Partid Anticapitalist - Franța
Lutte Ouvrière (LO) - Partidul Lupta Muncitorească - Franța
Partei der Arbeit der Schweiz (PdA, fr. Parti suisse du Travail, PST, it. Partito Operaio e Popolare, POP, ret. Partida svizra da la Lavur, PSdL) - Partidul Muncii din Elveția
Alternative Linke (fr. La Gauche, it. La Sinistra) - Alternativa Stângă - Elveția
Les Communistes (Parti communiste genevois, ger. Die Kommunisten) - Partidul Comunist din Cantonul Geneva, Elveția
Danmarks Kommunistiske Parti (DKP) - Partidul Comunist din Danemarca
Suomen kommunistinen puolue (SKP) - Partidul Comunist din Finlanda
Vasemmistoliitto - Uniunea Stangii din Finlanda
Norges Kommunistiske Parti (NKP) - Partidul Comunist Norvegian - Norvegia
Kommunistische Partij (KP) - Partidul Comunist - Belgia partea flamandă
Parti Communiste (PC) - Partidul Comunist - Belgia partea valonă
Nieuwe Communistische Partij van Nederland (NCPN) - Noul Partid Comunist din Țările de Jos - Olanda
Kommunistesch Partei Lëtzebuerg (ger. Kommunistische Partei Luxemburgs, fr. Parti communiste luxembourgeois) (KPL) - Partidul Comunist din Luxemburg
Partito Comunista Italiano (PCI) - Partidul Comunist Italian - Italia
Partito della Rifondazione Comunista (PRC) - Italia
Partito Comunista dei Lavoratori (PCL) - Partidul Comunist al Muncitorilor - Italia
Partito dei Comunisti Italiani (PdCI) - Partidul Comuniștilor Italieni - Italia
Rifondazione Comunista Sammarinese (RCS) - Partidul Reconstrucției Comuniste - Republica San Marino
Partido Comunista Português (PCP) - Partidul Comunist Portughez - Portugalia
Bloco de Esquerda (BE) - Blocul Stângii - Portugalia
Partido Comunista de España (PCE) - Partidul Comunist din Spania
Izquierda Unida (IU) - Stânga Unită - Spania
Esquerra Unida i Alternativa (EuiA) - Spania partea catalană
Communist Party of Britain - Partidul Comunist Britanic - UK
Communist Party of Great Britain (Marxist-Leninist) (CPGB-ML) - Partidul Comunist al Marii Britanii (Marxist-Leninist) - UK
Communist Party of Ireland (CPI; irish: Páirtí Cumannach na hÉireann) - Partidul Comunist din Irlanda
Özgürlük ve Dayanışma Partisi (ÖDP) - Partidul Libertatii si Solidaritatii din Turcia
Κομμουνιστικό Κόμμα Ελλάδας (KKE) - Partidul Comunist din Grecia
SYRIZA - Coaliţia Stângii Radicale din Grecia
Anorthotiko Komma Ergazomenou Laou (AKEL) - Cipru
Българска социалистическа партия - Partidul Socialist Bulgar - Bulgaria
Komunistyczna Partia Polski (KPP) - Partidul Comunist Polonez - Polonia
Komunistická strana Čech a Moravy (KSČM) - Partidul Comunist din Cehia și Moravia - Cehia
Komunistická strana Slovenska (KSS) - Partidul Comunist Slovac - Slovacia
Partija rada (PR, Партија Рада) - Partidul Muncii - Serbia
Prin proiectul legii pensiilor militare se prevede o modalitate diferita de calcul a pensiei pentru personalul militar in rezerva pensionat inainte de 1 ian. 2011, fata de personalul militar pensionat dupa data de 1 ian. 2011, ceea ce constituie o mare nedreptate, o discriminare evidenta:
a) personalului militar iesit la pensie inainte de 1 ian. 2011, i se va efectua actualizarea pensiei, avand ca baza de calcul - procentul de 60% din solda (conf. Legii 164), pentru conditii deosebite 20 de ani rezulta procentul de 62%, iar pentru conditii speciale-procentul de 64%; conditiile speciale si deosebite au fost stabilite conform HGR 1294/2001;
b) personalului militar iesit la pensie dupa data de 1 ian. 2011i se va efectua recalcularea, utilizandu-se ca baza de calcul-procentul de 70% din solda (mai putin solda de grad), cu 10% mai mare decat a persoanei de la punctul a); pentru conditii deosebite se acorda procentul de 75% iar pentru conditii speciale se acorda procentul de 80%, ceea ce conduce per total la generarea altei diferente procentuale de 9% fata de cazul ,,a”; personalul militar iesit la pensie dupa data de 1 ianuarie 2011 a beneficiat de prevederile Hotararii de Guvern nr. S-1019/2010 privind acordarea conditiilor speciale de munca, respectiv deosebite, astfel ca pentru fiecare cadru militar iesit la pensie (cu aceeasi vechime efectiva, cu acelasi grad si acelasi parcurs in cariera cu un coleg de la punctul ,,a” ) va rezulta o vechime totala cu circa 6 ani mai mare, asta insemnand 12% in plus aplicate la baza de calcul; Este evident ca personalului militar iesit la pensie inainte de 1 ian. 2011(punctul ,,a”) i se va efectua la actualizare (cand va fi si aceasta?!) un calcul foarte apropiat de cel care l-a avut prin Legea 164. Pentru personalul militar iesit la pensie dupa data de 1 ian. 2011 descris la punctual ,,b” i se va efectua recalcularea conform prevederilor din proiectul legii (art. 28, 29, 112), rezultand o pensie cu circa 31% mai mare decat a colegului sau de la pct. ,,a” care a muncit pentru apararea tarii in conditii similare. Disjunctia care este facuta prin proiectul de lege la art. 111 si 112, genereaza o mare nedreptate intre personalul miltar iesit la pensie inainte de 1 ian. 2011 si personalul iesit la pensie dupa 1 ian 2011. Recalcularea tuturor pensiilor, utilizandu-se aceeeasi baza de calcul, aceeleasi procente acordate pentru grupele de munca si pentru celelalte sporuri ar constitui un act de justitie elementara si de dreptate, dupa cele petrecute cu noi in perioada 2010-2011.
Dupa cum se poate observa, nu am facut nici o obiectie sau propunere privind termenele de 12 sau 24 luni pentru recalculare prevazute in proiect sau intrarea in vigoarea a legii peste opt luni, adica de la 1 ian. 2016, deoarece suntem constienti de volumul mare de lucru la recalculare si de efortul bugetar aferent necesar pentru corectarea acestei nedreptati, chiar daca in toata cariera mea militara, spre exemplificare, termenele pe care le-am primit au fost de ordinul minutelor, orelor, foarte rar-de ordinul zilelor, iar peste 50% dintre acestea au fost ,,imediat” si ,,urgent”.